rabdare

nu-mi ajung zilele si noptile, sa-ti spun cat de mult m-am bucurat sa fiu langa tine.

nu-mi ajung saptamanile si lunile, sa-ti demonstrez ce-am construit pentru tine si pentru mine.

probabil ca n-o sa-mi ajunga anul acesta, sa-ti arat locurile in care ai fi aflat cine sunt cu adevarat.

si-atunci cand ai sa simti soarele imbracandu-te, sa te gandesti la mine, sa te gandesti la mine cum fiecare imbratisare   e a ta si ca orice miscare a mea este datorita tie.

Psycho

Si-am alergat pana n-am mai putut, pana am urlat si am plans din suflet. Pentru ce? Pentru iubire, spune el, eu zic ca iubirea nu doare. Eu zic ca iubirea e dulce si ametitoare, dar niciodata sfasietoare. In mine ti-am dat atatea sanse, n-am zis nimic niciodata. Pana la urma, mai bine esti sincer cu sentimentele tale, sincer cu tine, cu mine…se aduna multe la un moment dat, fara sa-ti dai seama ai paharul plin. Am uitat de mine…din nou.

Si uite asa iubirea ti-a ametit realitatea si sufletul, ti-a nascocit cele mai adanci rani. Pana la urma n-ai ce-i face cand te loveste, te loveste…

Intr-un timp puteai sa mergi pe jos noaptea tarziu in celalalt capat al orasului, puteai sa mergi pe cel mai mare frig…puteai sa faci orice.

DAR obosesti la un moment dat, uiti de tine, te doare orice, te doare oricand, ametesti, cazi, te ridici, pleci, nu poti, nu vrei, urli, tropai, uiti, o iei de la capat.

Am evoluat prost, ne dorim copii din prietenii, nu din iubire, ne dorim  vieti complicate de imprejurari ciudate, am uitat de simplitate, de simplitatea vietii, de scopul nostru…cu toate ca nu stim exact scopul nostru, dar stim ca tot ce trebuie sa facem este sa traim, pana si asta am uitat cum e…totul e vechi si prafuit, iar noi ne rugam s-avem un destin.

Psihopat e omul care tine in el atatea sentimente negre de durere, psihopatul ala care a dat in cap si a omorat, a ales calea cea mai simpla de a le exprima. Psihopatii suntem noi, oamenii de rand, care umblam liberi pe strada.

 

 

light of my life

daca sufletele au fost facute sa se plimbe printre noi…atunci pentru ce au fost facute…sa umble singure, pierdute printre noi. sa se faca vazute abia atunci cand dorul le-a coplesit, iar cand eu nu am mai simtit durere…e o durere mica, dar apasatoare. o simt in fiecare zi, pulseaza in mine, aducandu-mi aminte ce bine era odata, ce frumoasa era fiecare zi.

ce frumoasa era fiecare zi, venind acasa sub zambetul tau, sub imbratisarea ta calda. eu eram mica, tu erai gardianul meu, cel care mai tarziu m-ar fi invatat atatea lucruri. cum sa fiu curajoasa, cum sa ma lupt pentru existenta mea, pentru libertatea mea si pentru tot cea ce traiesc. m-ai fi invatat sa vad oamenii rai, dar in acelasi timp bunatatea care ma inconjoara. asa probabil nu as mai fi fost pierduta pe drumul asta prafuit si plin de gropi, probabil ca asa as fi gasit in mine puterea sa iau decizii bune sau rele, doar sa le iau, sa fiu sincera cu mine. nu cred ca sunt nebuna cand zic ca stiu ca esti acolo undeva si ma veghezi, sunt sigura de asta, sunt sigura ca oricat de mult as merge in intuneric nu o sa mi se intample nimic rau. acum as da orice sa vorbesc cu tine sa te simt mai mult decat te-am simtit intr-un vis.

nu ai apucat sa ma inveti cum sa ma descurc in viata asta, acum simt nevoia sa am un profesor. sa imi fi aratat ce usor este sa  pierzi si cat de usor este sa castigi, nu-ti trebuie mult…te-as fi ajutat si m-ai fi ajutat, am fi fost…o familie.

as fi fost fiica ta cu care sa te lauzi si tu tatal meu de care sa fiu mandra.

nu imi dau seama cand s-au complicat lucrurile, inca nu imi dau seama cum am putut sa trec peste tot ce s-a intamplat. cel mai tare ma doare ca imi amintesc vag de tine…in fiecare zi caut oameni pe strada care sa imi aduca aminte de tine, ma uit la fetele lor si nu te vad nicaieri, poate ca de asta ma pierd cate o ora doua pe strazi…ma duc in locurile in care stiu ca am fost impreuna , trec rapid fara sa ma gandesc prea mult. fara sa ma gandesc ca te-am pierdut…si imi continui drumul si imi vin in minte locurile pe care am fi putut sa le vedem impreuna. cate locuri frumoase pentru a creea amintiri.

si acum le creez singura.

light of my life

i search for you…

 

 

alo?

mai este o cale lunga de strabatut pana voi gasi cu adevarat linistea…cel putin la asta ma tot gandesc, am nevoie de rabdare.

e simplu cauti o fata/un baiat trebuie sa fie special, sa aiba acel aer special, nu de om ingamfat, un aer de om amuzant si bine crescut, tipicul acela de care nimeni nu se satura: esti femeia vietii mele…?de cand sunt femeie?

sa nu fie ca toate celelelalte si mai ales sa fie inteligenta, sa stie ca dimineata e lenta si lunga, iar seara e la fel de lunga dar apetisanta, femeia independenta cu morala si caracter, femeia blanda care iti alina durerea si totusi te tortureaza.

si atunci daca nu cauti tipicul, de ce tocmai deosebitul este atat de tipic? nu e blonda, nu are ochi albastri, nu are 1.75, dar are forme frumoase de femeie sanatoasa si cu cei sapte ani de-acasa…?e ceva mai dulce si mai cu spor, ceva mai acru, dar mult mult mai infierbantata, care ia viata in piept si o aduce acasa intr-o cutie mica si o tine inchisa pana a doua zi de dimineata.

dar barbatii? cauta, stiu, eu tot caut….

trecem toti prin cel putin o suta de paturi…sau daca nu, doar prin unul si totusi nu gasim…si totusi poate e in fata noastra!?totusi poate nu este si nu este pana cautam si trece varsta apar ridurile si tu tot n-ai gasit…e tarziuuu…ce se intampla cu regulile astea? trebuie sa ai o relatie trebuie sa ai o familie trebuie sa nu-l iubesti, dar sa fie bani ca sa-l iubesti si are si nu-l iubesti…dar ai masina, ai gucci prada fendi si ai si-un copil, copilul se face mare si duce mai departe traditia nu conteaza iubirea, bani sa fie…

suntem ahtiati dupa bani si nicio iubire…toti trecem prin o mie de paturi si ramanen la fel…ramanem  jupuiti cu pielea la vedere si jupuiti pe interior un strat se duce, se mai duce inca unul si inca unul si inca unul…pana gasim alt pat cu alta perna alta culoare/forma..alti pereti alt cartier alt bloc si tot nu gasim nimic!!???nu caut o mie de paturi si o mie de perne, nu caut alti pereti si nici nu vreau alta atmosfera…cum toti vor simplitatea asa il vreau si eu, simplu. mi-e dor de un fior mi-e dor de o atingere inocenta, n-am stiut sa le pretuiesc atunci cum as putea sa le pretuiesc acum…

e usor sa cataloghezi in tipuri si in subtipuri in ramuri si subramuri, dar e mai simplu sa iei omul ca atare si sa imparti cu el momente…cine se aseamana nu se aduna pentru ca e greu si nu iti vine sa crezi si nu-ti place…seamana prea mult cu tine, intelege prea mult din tine…si vrea mult din tine, dar totusi dam si dam si dam….

construim castele…lasam deoparte la un moment dat: trigrisorul meu, pisoiasul meu, iubirea mea, numai pe tine te vreau etc etc…poate ca nici prieteni adevarati nu mai exista, nu mai exista entuziasmul, emotiile…prima plimbare, primul sarut, prima mana stransa cu mana cealalta, zambetul stupid de pe fata cand te uiti la ea si o vezi si sti, e a ta, chiar e a ta e facuta pentru tine…cand de fapt oamenii nu sunt facuti sa doarma impreuna, oamenii nu sunt facuti sa bea cafea dintr-o singura cana, oamenii nu sunt facuti pentru a imparti, suntem egoisti si o stim, tot ce vrem e iubire, o fata sau un baiat special.

si am gasit linistea din nou m-am intors la radacini, acolo unde am copilarit si am visat, unde am avut primul cosmar cu pisici, unde am cunoscut o prietena foarte buna, unde toate lucrurile inocente dansau si cantau; dansau si cantau tare sa se auda in lumea-ntreaga ca suntem mici si o sa fim mari ca o sa iubim si o sa suferim….no love no pain.

suntem mecanisme si oricat de simpli sau tipici sau speciali ne-am crede suntem toti la fel cu povesti asemanatoare cu iubiri dureroase care dor al dracului de rau, care te sfasaie si-ti spun ca te doare si ca trebuie sa te opresti si nu te opresti pentru ca tu trebuie sa iubesti sa respiri si sa mananci pe paine iubire ca doar adam si eva asa au facut…a fost incest dar s-au iubit si din iubirea lor s-a nascut o lume intreaga.

si din iubirea noastra muritoare ce naste? pe langa un copil…ce naste ea profund? ti s-a mai jupuit un strat din suflet si de pe tine…atat…ai fost jupuit de catre iubirea insasi.

iubirea danseaza, canta si te invita la ea…tu cum ii raspunzi?